O istorie din Valea Dragului

Cu boabe de grau isi "insemnase" fetita din basm drumul spre casa. Dar boabele le vanturase vantul, le ciugulisera pasarile si "drumul spre casa" se risipise si el... In inima campiei noi am fost norocosi: semnele graului nu erau alterate si asa am ajuns la cetatea-siloz de la Valea Dragului (Giurgiu).

Douasprezece "celule" capabile sa adaposteasca, dimpreuna, 6.400 de tone de cereale. "Regula este ca silozul sa nu fie niciodata plin, pentru ca sa se poata face transferul graului dintr-o celula in alta, in cazul in care intervine ceva" - ne spune doamna Viorica Dinu-Calin, laboranta si, dupa propriile-i precizari, "gestionar, sef de siloz, sef de echipa si... ". Iar in acest "si... " se ascund cine stie ce alte indeletniciri absolut firesti pentru femeia aceasta puternica si calda, care a ales sa fie ocrotitorul granelor si garant al gustului bun al painilor ce se vor coace.

Povestea unui spic de grau

Ar fi putut sa-si inceapa altfel viata cea noua. Dupa Revolutie, multi economisti au pus mana pe un calculator si au facut contabilitate pe bani buni. Lui Ilie Dan i-a placut insa agricultura si s-a gandit sa riste. De dragul firului de grau, a investit in utilaje: 1993 - primul tractor, 1994 - o combina New Holland cu credit BERD, cinci mecanici... Si-a mobilizat familia, dand fiecarui membru functii onorifice (de fapt, muncesc impreuna, cot la cot). Arendas roman de extractie postrevolutionara, omul nostru lucreaza, astazi, 580 de hectare, din care 335 cu grau si restul - rapita, orz, floarea-soarelui.