Ar fi putut sa-si inceapa altfel viata cea noua. Dupa Revolutie, multi economisti au pus mana pe un calculator si au facut contabilitate pe bani buni. Lui Ilie Dan i-a placut insa agricultura si s-a gandit sa riste. De dragul firului de grau, a investit in utilaje: 1993 - primul tractor, 1994 - o combina New Holland cu credit BERD, cinci mecanici... Si-a mobilizat familia, dand fiecarui membru functii onorifice (de fapt, muncesc impreuna, cot la cot). Arendas roman de extractie postrevolutionara, omul nostru lucreaza, astazi, 580 de hectare, din care 335 cu grau si restul - rapita, orz, floarea-soarelui.
DUPA POTOP. Am cercetat impreuna cu el
teritoriul din apropiere de Frumusani
(Calarasi): lanuri intinse, drumuri noroite,
pasari si rozatoare... Campia care i-a fascinat acum un secol pe semanatoristi
nu mai intra, azi, in inventarul contemplatiilor. Timpul n-are ragaz, iar
Dumnezeu nu iarta greselile plugarului roman. Nimerisem, de fapt, la cateva
zile dupa inundatiile lui iulie 2005: tulpinile de floarea-soarelui culcate la
pamant ne vorbeau despre proportiile catastrofei. "Pornisem bine anul - ne
spune Ilie Dan. Am plecat cu o productie de 3.000 kg/ha. Din cauza ploilor, am
pierdut insa 40% din recolta. Pusesem, anul acesta, samanta Pioneer de
floarea-soarelui, un soi semitimpuriu din care speram sa obtin peste 3.000
kg/ha. Semintele erau aproape de coacere cand au dat ploaia si vantul,
ingreunand inflorescenta si azvarlind-o la pamant."... Dar graul? intreaba
reporterul.
GRAUL. "Despre grau, ce sa va spun? Anul
acesta, pierd peste 40% din productie, iar ce ramane e calitativ numai in
proportie de 50%. De cand am luat pamantul in arenda, e primul an cand voi
incheia in pierdere. Uitati-va: aproape 6% din boabe sunt incoltite si nu vor
putea fi folosite la panificatie decat printr-o derogare. Graul trebuie sa fie
uscat in proportie de 13%-14% pentru a deveni faina, dar, in conditiile verii
acesteia ploioase, el ajunge pana la 18% umiditate si sunt nevoit sa-l vand ca
furaj. Va dati seama cat pierde un fermier la sute de hectare? In plus, ma
gandesc si la intreprinderile de panificatie care imi contractasera
productia!... Anul acesta, s-au grabit s-o faca, de teama de a nu ajunge in
situatia anului 2003, cand seceta a dus la importuri masive de grau la preturi
incredibil de mari.
OFERTA EXTERNA. Ilie Dan a calatorit,
primavara aceasta, in Franta, ca sa vada cu ochii lui cum se face agricultura
in Hexagon. "Cand la noi graul era de jumatate de metru, eu vedeam in
Franta firul abia ridicat de la pamant. Cineva m-a lamurit insa ca fermierii
francezi folosesc substante pentru reglarea cresterii. Acesti regulatori de
crestere directioneaza consumul de substante nutritive catre spic, nu catre
tulpina. Astfel, cantitatea de boabe la hectar e mai mare". Noi nu putem
face la fel? "Putem, imi confirma Ilie Dan, si m-am gandit sa aduc si eu,
din toamna, tehnica aceasta, numai ca, vedeti, agricultorul francez primeste o
subventie anuala de 400 euro/ha, pe cand romanul abia daca va avea, in 2007, o
subventie de 37 euro/ha! Pai, dati-mi mie 400 de euro subventie si va ofer
gratis jumatate din recolta pe care o realizez!...
FERMIER DE U.E. Ilie Dan nu se poate compara
cu un fermier din U.E. El crede ca putini fermieri romani de azi vor reusi sa
supravietuiasca, dupa 2007. "Noi acum stam cam asa: locomotiva integrarii
(politicul) a ajuns la Bruxelles, in timp ce vagoanele (fermierii) au ramas in
tara. Eu cred ca obiectivul de a face din fiecare gospodarie taraneasca din
Romania o ferma comerciala e gresit. Sunt tarani care nu vor sa-si lucreze
pamantul, nu pot sau sunt dezinteresati. In jurul Frumusanilor se afla cam
1.000 de hectare in paragina. De ce nu se aplica legea? De ce nu se dau unui
fermier dornic sa le cultive? Si mai intreb ceva: de ce subventia se duce la
proprietar si nu la cel care lucreaza efectiv pamantul? Eu planuiam sa
construiesc niste silozuri de 2.000 tone cu bani de la SAPARD, sa infiintez o
ferma zootehnica... Calamitatile naturale de anul acesta m-au descurajat. Abia
daca voi reusi sa platesc creditele la banca..."
GUSTUL GRAULUI. Ilie Dan rupe un spic si ia
intre dinti cateva boabe de grau. Gusta graul? "Am vrut sa vad daca s-a
intarit. Am si un aparat pentru umiditate, dar m-am obisnuit sa-l apreciez mai
mult asa... " E bun? "E bun si nu prea!... Dar trebuie recoltat, pana
nu vin iar ploile..."
PAINEA DIN COPILARIE
"Bunicii mei erau din Gorj, satul
Negomir", ne spune fermierul Ilie Dan. "Cand eram copil, bunicul ma
lua la arie, unde faceam snopi de grau. Bunica ne pregatea turte de malai la
test si le mancam cu sarmale sau cu miere de albine. Acum, ne place painea
neagra. Am si amintiri mai recente, legate de painea din cartofi: era de 3-4 kg
si se vindea “la felie”. Era dulce, pufoasa si tinea mai mult. Dar niciuna nu e
mai buna ca painea mancata in casa bunicilor... Lumea s-a schimbat in anii din
urma, tehnica nu mai e aceeasi, o combina lucreaza cat 30 de femei... Daca
natura ne-ar ingadui, si ea, sa ne vedem recolta in siloz si painea pe masa, am
putea spune chiar ca suntem multumiti..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu